Povestea noastră despre homeschooling sau mai bine zis, școală online, a început în urmă cu 2-3 ani când căutam idei și soluții ca să putem călători perioade mai lungi de timp fără ca educația copiilor noștri (3 la număr) să fie afectată. La acel moment, ne schimbasem destul de mult stilul de viață în sensul în care eram destul de liberi și flexibili din punct de vedere job-uri, iar școala rămăsese aspectul cel mai important care ne împiedica să călătorim atât de mult pe cât ne doream…primele două luni ale anului le-am petrecut în afara țării, acceptând o oportunitate legată de job primită din Asia. Acela a fost momentul când am început să caut informații despre homeschooling, la modul cel mai serios. Am citit bloguri ale altor familii care călătoresc împreună cu copiii lor, am citit despre homeschooling sau unschooling, am vizionat video-uri despre viața copiilor care călătoresc și își fac anii de școală într-un mod total diferit de cum știam noi..am înțeles că există variante, chiar dacă nu știam nimic concret.

 

Toamna lui 2018 a adus cu ea un nou an școlar. Puștiul cel mic intra în clasa a 2 a, mijlociul în clasa a 7 a, iar fiica mea ce mare în clasa a 10 a. Vârste diferite, provocări și nevoi diferite. Așa cum vedeți, aveam ceva experiența de școală tradițională, inclusiv examene de admitere la liceu, trecute cu brio de fiica mea..învăța într-una din cele mai bune clase de liceu din oraș, luase la admitere peste 9.80, premiantă în gimnaziu…

 

Relocați fiind din București, am ales să locuim la aer curat, la cca 10 km de oraș, în Cisnădioara, o localitate care nu este deservită de transport local, așa că singura variantă de a duce copiii la școală este un părinte cu mașina… programul era extrem de solicitant. Deși învățau toți la aceeași școală, programul lor era total diferit. Fiica mea învăța dimineața, de la 8 la 15,  fiul mijlociu învăța după amiaza de la 12 la 19, iar mezinul de la 8 la 13. Plus alte opționale diferite, evident, care se întâmplau în toate părțile orașului..uneori, se suprapuneau așa încât era nevoie ca noi, ambii părinți, să fim pe drum, pe post de șofer pentru copiii noștri..asta, deși, ei sunt foarte independenți. Nu o dată cu coborât cu bicicletele de unii singuri, pe șoșea, să ajungă la activități sportive, etc..

 

În afară de acest program plin și solicitant pentru toată lumea, școala a adus multă tristețe și lipsă de sens pe fața și în sufletul puștiului meu mijlociu..un copil extrem de inteligent și matur, de altfel, care-și punea întrebări legate de sensul școlii la modul cum era făcută, etc…simțeam că îi omoară spiritul. Ca mamă, am empatizat cu el, l-am ascultat și am decis să fac tot ceea ce pot să îi ofer o alternativă…aveam deja o idee despre homeschooling așa că m-am apucat de un research serios…Ce variante concrete avem? Ce beneficii și riscuri sunt, ce ne asumăm? Atât noi ca părinți cât și el? Am început să studiez pe internet dar am și vorbit cu alți părinți din țară și din străinătate…

 

Am aflat că există mai multe forme de școală acasă, în funcție de ceea ce îți oferă școala la care te înscrii, de timpul pe care ți-l poți aloca tu ca părinte, de buget, de ceea ce vrei să urmeze copilul ulterior, etc etc…  Noi am ales varianta cea mai safe (zic eu)…cea a înscrierii la o școală acreditată, care oferă curriculă, învățământ la distanță (online și live), diplomă de absolvire si tot ce ai nevoie ca să reînscrii copilul în sistemul de stat sau să poată aplica la universitate.

 

Am pornit la drum cu studierea a 3 școli străine (una din SUA, una din Canada si una din UK) recomandate de alți părinți, iar apoi ne-am stabilit propriile criterii de căutare legate de acreditare, curricula, costuri, platforma de învățare. Am intrat în contact cu mai multe școli internaționale, alese în funcție de aceste criterii și, în urma câtorva zile intense de întrebări și răspunsuri, am ales o școală din SUA care oferă acreditare la nivel național SUA, platforma online și are curricula de la clasa 0 la clasa a 12-a. L-am înscris pe băiatul meu mijlociu care începuse de 3 săptămâni clasa a 7 a. Dacă totul decurgea bine, urma să o înscriu și pe fiica mea. 

 

Prima săptămână de școală a însemnat câte o testare la matematică și la limba engleză și de asemenea o evaluare a celui mai potrivit stil de învățare pentru David (audio, vizual sau kinestezic). În urma acestor evaluări, ne-a fost propusă înscrierea în clasa a 8 a, rezultatele fiind peste media copiilor înscriși in clasa a 7a.. Am avut de ales între 4 materii principale și 3 opționale. Da, în total 7 materii pe an. La care am ales sa adaugam un curs săptămânal  live de Biologie marină, una din pasiunile pustiului meu. Materiile principale erau Limba engleza, Matematica (putea alege între 5-6 variante de curriculă in funcție de nivelul stabilit prin testul inițial), Științe (la alegere între Fizică, Chimie și Biologie), Științe Sociale (la alegere dintre Geografie, Istorie, Religie, etc), limba spaniolă (a 3 a limba străină), Game Design (programare de jocuri în Scratch și Healthy Living (un curs foarte fain care cuprindea elementele nutriției sănătoase, beneficiile mișcării, noțiuni de sanatate mentala, etc).  De asemenea, în funcție de capacitatea de înțelegere a textelor și a vitezei de citire, David a primit o listă de cărți recomandate în funcție de pasiunile lui…totul se desfășura online, automatizat, instant…am înțeles că acest sistem de adapta la copilul meu și nu invers. Veneam de la un sistem în care  copilul este obligat să se adapteze la sistem, uneori poate cu pierderi și traume psihologice, iar ceea ce experimentam acum era exact opusul. Primele câteva săptămâni au fost de acomodare, as zice. Cu platforma de invatare, cu noul program, cu ideea de responsabilizare față de procesul de învățare, cu lipsa colegilor, cu modul de comunicare și raportare, etc…Din punctul nostru de vedere, al părinților, au fost săptămâni destul de pline, de asemenea. David avea nevoie de prezenta noastră de multe ori..avea proiecte care necesitau cunoștințe de utilizare a PC-ului de genul creare de fisiere power point sau machete, tabele în excel, video-uri, etc …lucruri pe care le-a invatat după cateva saptamani astfel încât să se descurce singur. Dar am ales să parcurgem împreună mare parte din lecții, mai ales la mate și fizică…Acum, după un an și jumătate, ajutorul nostru este pur facultativ.  Timpul alocat școlii este de cca 4-5 ore pe zi, în total (școală, teme, etc)…restul timpului înseamnă sport, joacă, cultivare de pasiuni, citit, timp în familie, etc. Iar dacă vă întrebați cum socializează, ei bine, într-adevăr, nu mai are in jur 30 de copii în jur ci doar 3-4 copii cu care rezonează și cu care comunică mai mult decât o făcea cu cei 30 dinainte..Contact cu alți copii are la activitățile sportive pe care le practică, printre vecini și prieteni de familie. 

  

La câteva luni după mutarea lui David, am decis să facem aceeași mișcare și pentru Diana…in semestrul al doilea al clasei a 10 a, am înscris-o la aceeași școală, în clasa a 11 a de liceu..tot ce urmare a rezultatelor la testarea inițială.. După un an, Diana a aplicat la universitate și a fost acceptată la toate cele 5 facultăți la care a aplicat în Marea Britanie. Ca examen de finalizare a liceului, a dat SAT și SAT Subjects (echivalentele americane ale examenului nostru de Bacalaureat) și de asemenea, examenul Toefl pentru cunoștințele de limba engleză. 

 

Dacă vă întrebați dacă ne-am lovit de prejudecăți din partea celor din jur? Da, ne-am lovit. Însă reperul cel mai important în luarea acestor decizii a fost starea de bine a copilului. Indiferent de părerea comunității. Uneori a fost trist și dureros, pentru că au fost prieteni care nu au înțeles și de teamă, s-au îndepărtat de noi sau de copii. Uneori ne-am pus întrebări dacă am procedat bine, etc. Acum, la aproape 2 ani de la decizie și doi copii educați în acest fel, pot spune cu mâna pe inimă. Da, am făcut bine! Copiii noștri sunt mai liberi în gândire și în program, mai responsabili, au învățat lucruri pe care nu le-ar fi învățat în sistemul românesc, și-au cultivat valori și atitudini ale viitorului, au avut timp să respire, să se joace, să se bucure de natură. Să înțeleagă și un alt fel de a trăi!